Uscarea cu microunde, o dezvoltare a tehnologiei de uscare urmând metoda de uscare convectivă, a fost probabil prima metodă introdusă care nu necesită contactul direct al mediului de încălzire cu proba de produs (Itaya și Mori, 2006). Microundele sunt definite ca unde electromagnetice în banda de frecvență de aproximativ 300 MHz până la 300 GHz. Uscarea la microunde este posibilă deoarece moleculele de apă prezente în materialul umed sunt dipoli electrici. Aceasta înseamnă că au o sarcină pozitivă la un capăt și o sarcină negativă la celălalt, așa că se rotesc în timp ce încearcă să se alinieze cu câmpul electric alternant indus de magnetron. Această mișcare moleculară generează căldură prin frecare, pe măsură ce moleculele care se rotesc lovesc alte molecule și le pun în mișcare (Sutar și Prasad, 2008). În timpul uscării cu microunde, temperatura materialului uscat depinde de echilibrul dintre energia generată de dipolii de apă din câmpul de microunde și energia absorbită de moleculele de apă care se evaporă de pe suprafața materialului (Figiel, 2010). În uscare cu microunde, principala preocupare este efectul diferitelor lungimi de undă, puterea absorbită și eficiența energetică a metodei de uscare.
Astăzi, tehnologia cuptoarelor cu microunde, cum ar fi cuptoarele cu microunde și cuptoarele, este un aparat de uz casnic obișnuit folosit pentru încălzirea alimentelor; cu toate acestea, din cauza constrângerilor economice și tehnologice, uscarea cu microunde este încă limitată în aplicațiile industriale. Dezavantajul uscării cu microunde este că necesită energie electrică, este costisitoare și este mai puțin economică decât alte metode. În plus, în comparație cu aerul cald convectiv și SD, uscarea cu microunde este încă considerată o tehnologie relativ nouă, cu multe probleme tehnice nerezolvate. Prin urmare, sunt necesare cercetări ample pentru a îmbunătăți tehnologia înainte de a putea fi utilizată pe scară largă la scară industrială (Sagar și Suresh Kumar, 2010). Provocarea uscării cu microunde este alegerea puterii de intrare pentru a echilibra calitatea produsului și costul de producție, volumul poate fi cauzat de transferul rapid de masă din cauza puterii mari de intrare, iar selecția de putere variază în funcție de proprietățile produsului (Itaya și Mori, 2006).
Metodele de uscare cu microunde i-au intrigat pe cercetători deoarece microundele pot pătrunde proba în straturile interioare ale produsului, îmbunătățind semnificativ cinetica de uscare în timpul ratei de declin (McMiin, 2006). Încălzirea selectivă a apei și a substanțelor organice se adaugă la creditul acestei tehnologii datorită polarităților diferite și fără pierderi prin frecare în timpul transferului de energie. În plus, uscarea cu microunde previne punctele fierbinți/încălzirea localizate în probă, rezultând un aspect fizic mai bun, o textura și o retenție mai mare a nutrienților atunci când sunt fixate corect (Drouzas și Schubert, 1996). Cu toate acestea, atunci când materialul nu își schimbă poziția în câmpul cu microunde, neomogenitatea câmpului cu microunde poate duce la puncte fierbinți în interiorul materialului. Acest lucru poate duce la carbonizare în timpul etapelor finale de uscare (Wray și Ramaswamy, 2015). Prin urmare, soluția la această problemă este utilizarea uscării cu microunde combinată cu un sistem de uscare în vid. Această combinație sa dovedit eficientă în multe tipuri anterioare de studii care implică uscarea ierburilor și fructelor pentru a reține compușii activi, îmbunătățind în același timp calitatea produsului final uscat.
